Noaptea se deapana mai bine amintirile
INTALNIRI FEROVIARE
Poveste de viata in fuga trenului
Oamenii de langa noi ascund adesea povesti de viata interesante,ce te fac sa-ti analizezi propria viata cu mai multa rigurozitate.Trebuie doar sa stii sa descoperi omul din fata ta ,sa stii sa citesti in spatele aparentelor.Niciodata nu stii ce poti afla. Niciodata nu stii ce-ti rezerva o banala calatorie cu trenul ,ce persoane interesante poti cunoaste intr-un compartiment de tren.Trebuie doar sa fii o persoana sociabila,pregatita intotdeauna pentru noi cunostinte ,pentru descoperirea unor povesti de viata captivante.
Acest lucru mi s-a intamplat intr-o noapte de noiembrie a.c. ,in trenul rapid Iasi- Bucuresti ,cand in acelasi compartiment cu mine au urcat doi batranei,parand la prima vedere sot si sotie. Aveam sa aflu mai tarziu ca prima impresie a fost gresita erau doar niste vechi prieteni pe care ii legau pasiunea pentru meseria de dascal si radacinile moldovenesti.
Daca ea,o batranica simpatica cu chip de bunicuta, a cazut repede in mrejele somnului,nu acelasi lucru se poate spune si despre insotitorul ei.Inalt,cu parul nins,cu hainele ingrijite, da impresia unei persoane invatate,pe langa care viata nu a trecut degeaba.Din cand in cand il surprind privindu-ma sceptic;probabil se intreaba ce caut la o ora asa de tarzie in trenul de Bucuresti.In momentul in care privirile ni se intalnesc,imi zambeste cald si isi exprima uimirea de a vedea o fata singura noaptea pe tren.Acesta este momentul mult asteptat-gheata a fost sparta, deci nici nu mai e vorba de somn pana la Bucuresti.Ii satisfac curiozitatea spunandu-I ca ma duc in weekend la fostii mei colegi de liceu,studenti acum in capitala.
Acum e randul meu sa-mi satisfac curiozitatea.Incurajata de zambetul sau, il intreb
incotro a pornit-o.O simpla intrebare ii este de ajuns pentru a incepe o conversatie. Contrar parerii mele,vecinul meu de compartiment nu e iesean ci moldovean de la Chisinau,venit in Tara Mama pentru a-si ridica pensia de veteran de razboi.Nascut la 5ianuarie 1923,Ion Gudima(cum mi s-a recomandat)a luptat in cel de-al doilea razboi mondial ,multumind azi lui Dumnezeu ca l-a ajutat sa scape cu viata din ororile razboiului.
Este mandru de participarea sa la scrierea istoriei si imi arata prinsa de gulerul hainei Insigna Veteranului de razboi al Armatei Romane."Mai am Crucea Comemorativa ,dar nu o port decat in zile de sarbatoare"imi spune,incercand parca sa justifice faptul ca prezenta sa pe front nu a fost zadarnica.
Intors acasa,in satul Rediu-Mare(ceea ce inseamna "padure rara"),a fost vrajit de frumusetea invataturii,fiind atras mai mult de stiintele exacte precum matematica si fizica ,dar in spatele sprancenelor ciufulite se ascunde o fire boema ,indragostita de Eminescu,Puskin si de cultura in general.
Dragostea pentru stiintele exacte si-a concretizat-o prin admiterea la Institutul Politehnic din Chisinau,de unde a poposit in spatele catedrei pentru a insufla si altora placerea "limbilor straine"matematica si fizica. In 1981 a iesit la pensie ,avand in prezent o pensie de 152 lei moldovenesti,plus pensia de veteran de razboi,in valoare de 3,5milioane lei,data de guvernul Romaniei.
Desi nascut si crescut in Republica Moldova,schimbarile petrecute acolo si situatia politica incurcata l-au apropiat si mai mult de Romania. Aici se simte pretuit si vede cum usile i se deschid mai usor.
Matematica pe versuri de Eminescu
Scolit in perioada cand se facea adevarata carte,este reticient la nivelul invatamantului de astazi care lasa mult de dorit,tinerii de astazi nestiind sa pretuiasca frumusetea poeziei. Se lasa deodata scufundat in visare si incepe sa recite diverse poezii de Eminescu ,fapt ce ma uimeste -pentru cei 81 de ani impliniti,omul asta are o memorie de invidiat. Si parca asta nu ar fi de ajuns,incepe sa-mi recite in rusa poezii de Puskin si in germana diverse aforisme si poezii."Dupa parerea mea,germana este mai usoara decat rusa si chiar decat franceza.Voi,astia tineri,nu stiti sa pretuiti limbile straine.Stiti una si buna:engleza."
Din vorba in vorba,incepe sa-mi povesteasca despre familie.De sotia sa il leaga dragostea pentru matematica(si ea a fost tot profesoara de matematica)si pentru cei doi copii. Aici,privirea I se schimba ,iar vocea devine mai dulce,dar plina de mandrie.Baiatul,Alexandru,e medic chirurg ginecolog la Institutul de Oncologie din Chisinau.In schimb,fata-Angela,a urmat traditia familiei-e e profesoara la Universitatea Tehnica din Chisinau.Dragostea cu care vorbeste despre familia sa si realizarile copiilor ,imi confirma faptul ca omul din fata mea nu a trecut degeaba prin viata .
Intr-un moment de tacere il studiez cu atentie cum priveste pe geam,incercand parca sa citeasca in intunericul noptii povestea unei existente -povestea sa . Ma las si eu contaminata de nostalgia privirii sale si realizez ca intradevar,povestea lui Ion Gudima,poate constitui subiectul unui reportaj. Desi are 81 de ani,se citeste atata pofta de viata pe chipul sau si atata speranta intr-o viata mai buna,incat simt ca dintre noi doi,eu sunt cea imbatranita.Eu sunt cea care nu stie sa pretuiasca o poezie buna, cea care lasa banalul sa ii umple viata.Si atunci ma intreb cu invidie:voi avea eu ce povesti peste ani intr-un compartiment de tren unei studente la jurnalistica?Va putea oare povestea mea sa fie transpusa intr-un reportaj ?
Privirea fixa atintita spre mine,ma trezeste din visare.Tovarasul meu de drum da semne de neliniste.Cu fata incruntata,priveste spre ceas ,dar varsta si lumina slaba din tren ii ingreuneaza citirea .Incerc sa il ajut:mai sunt cinci minute pana la Focsani.
"Aici se incheie calatoria mea, domnisoara .Drum bun si multa bafta la scoala.Nu uita ca in viata cultura e esentiala". Spunandu-mi toate acestea a deschis usa compartimentului,dar nu inainte de a-mi cere sa veghez asupra bunicutei care isi continua linistita somnul;ca si mine,ea va cobora la Bucuresti. Aceasta a fost intalnirea mea cu Ion Gudima,un om care mi-a demonstrat ca o simpla calatorie cu trenul iti poate oferi bucuria descoperirii unor persoane de la care ai intotdeauna ceva de invatat si de a caror prezenta trebuie sa stii sa profiti la maxim si sa culegi tot ce e mai bun din experienta lor de viata.
INTALNIRI FEROVIARE
Poveste de viata in fuga trenului
Oamenii de langa noi ascund adesea povesti de viata interesante,ce te fac sa-ti analizezi propria viata cu mai multa rigurozitate.Trebuie doar sa stii sa descoperi omul din fata ta ,sa stii sa citesti in spatele aparentelor.Niciodata nu stii ce poti afla. Niciodata nu stii ce-ti rezerva o banala calatorie cu trenul ,ce persoane interesante poti cunoaste intr-un compartiment de tren.Trebuie doar sa fii o persoana sociabila,pregatita intotdeauna pentru noi cunostinte ,pentru descoperirea unor povesti de viata captivante.
Acest lucru mi s-a intamplat intr-o noapte de noiembrie a.c. ,in trenul rapid Iasi- Bucuresti ,cand in acelasi compartiment cu mine au urcat doi batranei,parand la prima vedere sot si sotie. Aveam sa aflu mai tarziu ca prima impresie a fost gresita erau doar niste vechi prieteni pe care ii legau pasiunea pentru meseria de dascal si radacinile moldovenesti.
Daca ea,o batranica simpatica cu chip de bunicuta, a cazut repede in mrejele somnului,nu acelasi lucru se poate spune si despre insotitorul ei.Inalt,cu parul nins,cu hainele ingrijite, da impresia unei persoane invatate,pe langa care viata nu a trecut degeaba.Din cand in cand il surprind privindu-ma sceptic;probabil se intreaba ce caut la o ora asa de tarzie in trenul de Bucuresti.In momentul in care privirile ni se intalnesc,imi zambeste cald si isi exprima uimirea de a vedea o fata singura noaptea pe tren.Acesta este momentul mult asteptat-gheata a fost sparta, deci nici nu mai e vorba de somn pana la Bucuresti.Ii satisfac curiozitatea spunandu-I ca ma duc in weekend la fostii mei colegi de liceu,studenti acum in capitala.
Acum e randul meu sa-mi satisfac curiozitatea.Incurajata de zambetul sau, il intreb
incotro a pornit-o.O simpla intrebare ii este de ajuns pentru a incepe o conversatie. Contrar parerii mele,vecinul meu de compartiment nu e iesean ci moldovean de la Chisinau,venit in Tara Mama pentru a-si ridica pensia de veteran de razboi.Nascut la 5ianuarie 1923,Ion Gudima(cum mi s-a recomandat)a luptat in cel de-al doilea razboi mondial ,multumind azi lui Dumnezeu ca l-a ajutat sa scape cu viata din ororile razboiului.
Este mandru de participarea sa la scrierea istoriei si imi arata prinsa de gulerul hainei Insigna Veteranului de razboi al Armatei Romane."Mai am Crucea Comemorativa ,dar nu o port decat in zile de sarbatoare"imi spune,incercand parca sa justifice faptul ca prezenta sa pe front nu a fost zadarnica.
Intors acasa,in satul Rediu-Mare(ceea ce inseamna "padure rara"),a fost vrajit de frumusetea invataturii,fiind atras mai mult de stiintele exacte precum matematica si fizica ,dar in spatele sprancenelor ciufulite se ascunde o fire boema ,indragostita de Eminescu,Puskin si de cultura in general.
Dragostea pentru stiintele exacte si-a concretizat-o prin admiterea la Institutul Politehnic din Chisinau,de unde a poposit in spatele catedrei pentru a insufla si altora placerea "limbilor straine"matematica si fizica. In 1981 a iesit la pensie ,avand in prezent o pensie de 152 lei moldovenesti,plus pensia de veteran de razboi,in valoare de 3,5milioane lei,data de guvernul Romaniei.
Desi nascut si crescut in Republica Moldova,schimbarile petrecute acolo si situatia politica incurcata l-au apropiat si mai mult de Romania. Aici se simte pretuit si vede cum usile i se deschid mai usor.
Matematica pe versuri de Eminescu
Scolit in perioada cand se facea adevarata carte,este reticient la nivelul invatamantului de astazi care lasa mult de dorit,tinerii de astazi nestiind sa pretuiasca frumusetea poeziei. Se lasa deodata scufundat in visare si incepe sa recite diverse poezii de Eminescu ,fapt ce ma uimeste -pentru cei 81 de ani impliniti,omul asta are o memorie de invidiat. Si parca asta nu ar fi de ajuns,incepe sa-mi recite in rusa poezii de Puskin si in germana diverse aforisme si poezii."Dupa parerea mea,germana este mai usoara decat rusa si chiar decat franceza.Voi,astia tineri,nu stiti sa pretuiti limbile straine.Stiti una si buna:engleza."
Din vorba in vorba,incepe sa-mi povesteasca despre familie.De sotia sa il leaga dragostea pentru matematica(si ea a fost tot profesoara de matematica)si pentru cei doi copii. Aici,privirea I se schimba ,iar vocea devine mai dulce,dar plina de mandrie.Baiatul,Alexandru,e medic chirurg ginecolog la Institutul de Oncologie din Chisinau.In schimb,fata-Angela,a urmat traditia familiei-e e profesoara la Universitatea Tehnica din Chisinau.Dragostea cu care vorbeste despre familia sa si realizarile copiilor ,imi confirma faptul ca omul din fata mea nu a trecut degeaba prin viata .
Intr-un moment de tacere il studiez cu atentie cum priveste pe geam,incercand parca sa citeasca in intunericul noptii povestea unei existente -povestea sa . Ma las si eu contaminata de nostalgia privirii sale si realizez ca intradevar,povestea lui Ion Gudima,poate constitui subiectul unui reportaj. Desi are 81 de ani,se citeste atata pofta de viata pe chipul sau si atata speranta intr-o viata mai buna,incat simt ca dintre noi doi,eu sunt cea imbatranita.Eu sunt cea care nu stie sa pretuiasca o poezie buna, cea care lasa banalul sa ii umple viata.Si atunci ma intreb cu invidie:voi avea eu ce povesti peste ani intr-un compartiment de tren unei studente la jurnalistica?Va putea oare povestea mea sa fie transpusa intr-un reportaj ?
Privirea fixa atintita spre mine,ma trezeste din visare.Tovarasul meu de drum da semne de neliniste.Cu fata incruntata,priveste spre ceas ,dar varsta si lumina slaba din tren ii ingreuneaza citirea .Incerc sa il ajut:mai sunt cinci minute pana la Focsani.
"Aici se incheie calatoria mea, domnisoara .Drum bun si multa bafta la scoala.Nu uita ca in viata cultura e esentiala". Spunandu-mi toate acestea a deschis usa compartimentului,dar nu inainte de a-mi cere sa veghez asupra bunicutei care isi continua linistita somnul;ca si mine,ea va cobora la Bucuresti. Aceasta a fost intalnirea mea cu Ion Gudima,un om care mi-a demonstrat ca o simpla calatorie cu trenul iti poate oferi bucuria descoperirii unor persoane de la care ai intotdeauna ceva de invatat si de a caror prezenta trebuie sa stii sa profiti la maxim si sa culegi tot ce e mai bun din experienta lor de viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu